Alergia la praf

Intre 15-30% din populaţia ţărilor dezvoltate este afectată de bolile alergice. Un fapt îngrijorător este că unele afecţiuni alergice sunt într-o creştere alarmantă, un exemplu în acest sens fiid astmul manifestat la copii, a cărui prevalenţă s-a dublat în ultimii 10 ani.

Nici chiar experţii nu pot oferi explicaţii satisfăcătoare cu privire la motivele răspândirii tot mai largi a bolilor alegice. Sunt incriminaţi factori care ţin de modul de viaţă modern, cum ar fi: creşterea expunerii la proteine animale (câinii şi pisicile de casă), fumatul, poluarea atmosferică, scurtarea duratei alăptării la sân şi introducerea precoce a laptelui de vacă etc. Aparent, paradoxal, mai multe studii epidermiologice au arătat că în rândul indivizilor cu alimentaţie deficitară şi cu o frecvenţă mărită a bolilor infecţioase, cu alte cuvinte, la cei ce aparţin păturilor mai sărace, de la baza societăţii, bolile alergice au o prevalenţă mai mică, în comparaţie cu populaţia din ţările dezvoltate. Unii specialişti au emis chiar ipoteza că alergiile ar putea fi cauzate de bunăstare. Unii din alergenii cu răspândire aproape ubicuitară sunt acarienii, fiinţe microscopice înrudite cu păianjenii, ce sunt prezenţi, aproape fără excepţie, în praful din casă şi constituie de multe ori cauza alergiei la praful din casă.

Alergia la praful de casă poate să se manifeste sub forma rintei alergice, a conjunctivitei alegice şi chair sub forma astmului alergic.
– Rinita alergică apare atunci când reacţia alergică declanşată şi întreţinută de praful alergizat se manifestă la nivelul mucoasei nazale. De cele mai multe ori, rinita alergică se face simţită prin următoarele simptome: strănutul, rinoreea (secreţia apoasă abundentă la nivelul nasului), pruritul nazal (mâncărime la nivelul nasului), înfundarea nasului şi altele. De obicei, simptomele sunt prezente în tot cursul anului, cu unele agravări, respectiv, ameliorări temporare.
– Conjunctivita alergică este manifestarea reacţiei alergice la nivelul mucoasei oculare şi acompaniază, de regulă, rinita prin alergie la praful de casă. Conjunctivita îşi trădează prezenţa prin simptome cum ar fi: senzaţia de usturime a ochilor, lăcrimare excesivă şi altele.
– Astmul alergic prin alergie la praf de casă este o formă particulară de astm. La aceşti pacienţi, crizele astmatice apar, de obicei, noaptea, în încăperi cu umiditate ridicată şi praf mult. Adeseori, se asociază cu rinita sau cu conjunctivita alergică.

Stiinţific denumiţi Dermatophagoides pteronyssinus, acarienii sunt vieţuitoare care nu se văd cu ochiul liber, ci doar cu microscopul şi sunt din familia arahnidelor, ca şi păianjenii. Într-un gram de praf pot să existe cca.20.000 de acarieni. Aceste fiinţe microscopice trăiesc şi se înmulţesc înre-un mediu cald şi umed, nesuportând climatul rece şi uscat. Locurile lor predilectice de trai şi de înmulţire sunt pernele, aşternuturile, covoarele, saltelele, tapiţeria mobilelor, hainele. Există numeroase dovezi că multe dormitoare din locuinţele moderne oferă condiţii ideale acarienilor, fiind adevărate incubatoare pentru aceştia. E bine de ştiut că acarienii nu trăiesc direct pe piela omului şi nu înţeapă tegumentele, fapt pentru care nu pot fi consideraţi paraziţi. Ei se hrănesc cu particule de pe pielea umană descuamată. Un alt fapt liniştitor este că nu sunt vectori de transmitere a unior boli. Acarienii nu cauzează probleme decât indivizilor care dezvoltă reacţii alergice faţă de ei. Acarienii sunt o componentă importantă a prafului de casă. În compoziţia acestuia intră, alături de acarieni, diverse fibre din ţesuturi, peri de animale, o serie întreagă de microbi, fragmente de insecte, spori de mucegai, resturi alimentare fin divizate etc. Deşi alergizarea se poate produce la oricare dintre substanţele care intră în componenţa prafului de casă, de cele mai multe ori, vinovaţii principali sunt acarienii.

O locuinţă murdară poate să determine agravarea stării unui bolnav cu alergie la praful de casă, totuşi, prezenţa alergiei la unul din membrii unei familii, nu presupune în mod necesar deficienţe în ceea ce priveşte curăţenia. Realitatea este că, oricât de conştiincios ar fi aplicate, procedeele obişnuite de curăţenie nu soluţionează această afecţiune alergică supărătoare. Din contră, metodele uzuale, cum ar fi de exemplu, măturatul, scuturatul, bătutul sau alte procedee similare, pot agrava simptomele, deoarece particulele alegizate sunt mobilizate din grosimea covoarelor sau păturilor în aerul respirat de persoana alergică. De aceea vă recomandăm aspiratoare de calitate şi cu grad maxim de filtrare.

Primele suspiciuni care ridică posibilitatea unei afecțiuni sunt simptomele clasice ale rinitei și conjunctivitei alergice (descrise mai sus). În cazul unor astfel de simptome, este bine să vă adresați unui medic specialist alergolog. Acesta vă va pune o serie de întrebări cu privire la locuința dvs., la microclimatul de la locul de muncă, la prezența unor animale de casă, etc. Un alt pas important, care de multe ori confirmă și conferă un caracter mai precis diagnostivului, este efectuarea testelor cutanate pentru aprecierea sensibilității la diferiți alergeni. O reacție pozitivă la aceste teste, care sunt de resortul alergologului, va arăta că sunteți alergic la unul sau mai mulți alergeni.

Prima măsură și în același timp, măsura care depinde în cel mai înalt grad de pacient și familia sa, este controlul expunerii la alergenul incriminat. În afară de evicție – cum o numesc specialiștii – la recomandarea și sub supravegherea alergologului, se pot administra medicamente antialergice și se poate recurge la imunoterapia specifică cu vaccinuri alergenice (această ultimă măsură fiind cunoscută sub numele de „desensibilizare”).

Nici cea mai costisitoare medicație sau cele mai sofisticate terapii imunologice nu pot înlocui măsurile de reducere a contactului cu alergenii. Evicția este o metodă indispensabilă. Reducerea expunerii la acarieni este cea mai efcientă, deoarece previne contactul dintre pacient și alergen, prevenind astfel din capul locului reacția alergică. Deși acarienii nu pot fi îndepărtați pe deplin din locuință, există o serie de tehnici sigure, care, aplicate consecvent, vor diminua concetrația de praf alergenic. Măsurile se vor aplica în toată locuința, dar, în mod cu totul special, în dormitor. Iată principalele recomandări în acest sens:
– eliminați sursele de umezeală (vasele umplute cu apă așezate deasupra surselor sobelor sau caloriferelor, florile) și împiedicați pătrunderea aburilor de la bucătărie sau baie;
– folosiți așternuturi din țesături ușor de spălat; spălați-le la interval de 10 zile în apă fierbinte (80-90 grade C); după spălare, acordați o atenție la fel de mare uscării complete a așternuturilor și hainelor);
– folosiți pături și cuverturi care pot fi spălate;înveliți pernele, plapumele și saltelele în huse speciale, impermeabile la particule alergenice;
– dacă este posibil, pacientul să părăsească locuința pe durata cât se face curățenia; dacă pacientul este nevoit să facă el însuși curățenie, se recomandă să poarte mască de tip chirurgical sau confecționată din mai multe straturi de tifon umezite în prealabil, legat în așa fel încât să acopere gura și nasul;
– renunțați, pe cât posibil la covoare și draperii grele, sau optați pentru cele confecționate din materiale ușor de spălat; în ceea ce privește pardoselile, să fie cât mai netede, din lemn sau linoleum;
– îndepărtați din casă, în special din dormitor, obiectele care rețin praful (bibelouri, mileuri, etc.); cărțile nu trebuie păstrate în dormitor și, de preferință, se vor pune în vitrine prevăzute cu sticlă;
– în sfârșit, ca o completare la celelalte măsuri și nicidecum în locul lor, se poate folosi periodic, o substanță cu afect acaricid (pulbere de benzil benzoat); insecticidele obișnuite nu au efect asupra acarienilor.